DATE PERSONALE:

 

  • Data naşterii: duminică, 03 iulie 1949, ora 04.30.
  • Locul naşterii: satul Breazu, comuna Rediu, judeţul IAŞI. Primul din cei 5 copii ai lui Gheorghe şi Steluţa, născută Corcaci.
  • Starea civilă: căsătorit cu Rocsana-Cecilia, funcţionar superior în M.A.I.; 3 copii: Andreea-Cristina (30 ani), Mircea-Adrian (28 ani), Iulian-Cătălin (21 ani).

 

 

STUDII MILITARE ŞI CIVILE

 

  • Şcoala primară,clasele 1-7, cu examen de absolvire, media 10 şi diplomă de merit al Ministerului Învăţământului (1956-1963);
  • Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Iaşi, 2 ani (1964-1965);
  • Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1966-1967) – Şef de promoţie;
  • Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” arma infanterie (1970) – Şef promoţie pe armă; examen de stat, cu diplomă;
  • Academia Militară, Facultatea Arme Întrunite (1974-1976); Licenţă în Ştiinţa militară; Licenţă în „Managementul organizaţiilor economice”;
  • Curs postuniversitar – Institutul Central de Conducere şi Informatică, profil Analiză de sisteme şi programare – proiectare (1979); Specialist informatician; Brevet de invenţie nr.429-1983.
  • Curs de pregătire informativ-operativă (1990); Certificat în diplomaţie militară;
  • Colegiul de Studii Strategice şi Economii de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall”, Germania (1994); Expert în securitate globală şi europeană;
  • Cursul de Drept al Conflictelor Armate, din cadrul Institutului Internaţional pentru Dreptul Războiului, San Remo, Italia (1995); Expert în drepturile omului conform Convenţiei de la Geneva;
  • Cursul de Cooperare Interdisciplinară „Noul Parteneriat pentru menţinerea păcii în acţiune” – Centrul Person B. Lester, Hallifax, Canada (1996); Brevetat Ofiţer operaţii multinaţionale ONU;
  • Cursul de ofiţeri de stat major NATO, Şcoala SHAPE, Oberammergau, Germania (1996); Brevetat Ofiţer stat major NATO;
  • Colegiul Superior de Stat Major (1997), examen de general, media 9.78, Expert în conducerea organizaţiilor mari şi managementul resurselor umane;
  • Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti (2000); Expert politică de apărare şi securitate naţională.
  • Pregătire superioară fundamentală, 1996-2000, prin doctorantură, disciplina “Teoria generală a ştiinţei militare”, titlul ştiinţific de Doctor, diploma Magna cum Laude

 

GRADE SUCCESIVE

  • 1965 – elev;
  • 1966 – elev caporal;
  • 1967 – student fruntaş;
  • 1968 – student caporal;
  • 1969 – student sergent;
  • 1970 – student sergent major;
  • 1970 – locotenent;
  • 1974 – locotenent major;
  • 1977 – căpitan, excepţional;
  • 1983 – maior;
  • 1989 – locotenent-colonel;
  • 1990 – colonel, înainte de termen;
  • 1997 – general de brigadă;
  • 1999 – general de divizie;
  • 2000 – general de corp de armată;
  • 2001 – general în rezervă.

 

 

ACTIVITATE ŞI FUNCŢII MILITARE ÎNDEPLINITE

 

  • De la vârsta de 12 ani, după orele de şcoală – de regulă după amiaza – a început să muncească necalificat, ca zilier, în echipa de zugravi vopsitori a maistrului Ion Jude, din Iaşi, A lucrat în acord la căminele studenţeşti, cantinele muncitoreşti, abatoare şi spitale. După vârsta de 14 ani a promovat profesional până la la categoria 3 bază.
  • În Liceul Militar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc a practicat gimnastica, atletismul şi fotbalul. Câştigă titlul de vicecampion naţional la aruncarea suliţei şi titlul de campion la aruncarea grenadei defensive. Cu echipa de fotbal se califică în finala campionatului naţional de tineret pe care o câştigă în 1967. Pe linia învăţământului participă la 6 olimpiade diferite reuşind performanţa unei menţiuni la fizică, faza zonală.
  • În şcoala militară a îndeplinit funcţii administrative interioare, inclusiv cea de încheietor de companie. A continuat pregătirea sportivă profilându-se pe lupte greco-romane, câştigând cu echipa diferite turnee şi întreceri naţionale. Se dedică total studiului academic şi al limbilor străine. Învaţă limba esperanto. După un accident profesional în 1969, renunţă la activitatea de performanţă sportivă. Pe baza rezultatelor la învăţătură este selecţionat şi repartizat în garnizoana Bucureşti, la R.30 Gardă.
  • Comandant pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972); În acestă perioadă a participat la 116 acţiuni de ceremonial şi protocol de gradul 1şi 0. A fost delegat în echipele de însoţire pentru Norodom şi Monique Sianuc, suveranii Cambogiei, Fidel Castro, preşedintele Republicii Cuba, Iosif Broz Tito, preşedintele RSF Yugoslavia, Gustav Heinemann, preşedintele Republicii Federale a Germaniei. Remarcat de superiorii săi ca fiind foarte dinamic şi inventiv, este selectat să intre în aparatul de lucru al emisiunii televizate „Pentru Patrie”, a cărei redactor şef a fost poetul Ioan Costea. După un stagiu de 3 luni în cadrul Televiziunii Române, secţia emisiuni militare, revine în cadrul R.30 Gardă unde îşi continuă activitatea de instructor şi începe pregătirea pentru cursurile de comandant de companie, comandă pe care o girează prin cumul.
  • Adjutant al primului adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi Şef al Marelui Stat Major (1972-1974); Este numit prin ordin al Şefului Marelui Stat Major ca şef de cabinet, îndeplinind şi sarcini directe de protecţie demnitari. Urmeză cu echivalare cursurile alternative, fără frecvenţă şi serale, ale facultăţii de filosofie şi psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti, până la nivelul anului 4 inclusiv. A avut ca profesori iluştri pe I Tudosescu, Gh Achiţei, Mircea Flonta, Ana Katz, P.P. Neveanu, P. Grunberg, D. Natanson, I. Ţăranu, şa. Urmeză cursurile Centrului de limbi străine din cadrul Cercului Militar Naţional şi se perfecţionează în franceză, principal şi engleză, secundar. Devine membru permanent al Clubului UFO condus de reputatul om de ştiinţă Hobana. Începe pregătire tactică şi de specialitate pentru admiterea prin concurs in Academia Militară. Reuşeşte în vara anului 1974, cu dispensă de vârstă (la numai 25 de ani) al 33-lea dintr-o listă de 118.
  • Student al Academiei Militare (1974-1976); În anul doi i se reproşează că nu a informat organele de partid asupra statutului său de student al Universităţii Bucureşti. Problema este rezolvată de Şeful M.St.M. cu condiţia renunţării la studiile civile. Replica autorităţilor politice ale Academiei Militare a fost:”noi nu avem nevoie de filosofi!” Susţine examenul de diplomă şi este declarat absolvent, fiind al 15-lea în promoţie.
  • Comandant de batalion infanterie-gardă (1976-1978); Numit în acestă funcţie, prin ordinul Şefului Marelui Stat Major, a preluat responsabilităţile de gardă-protocol şi paza operativă a Comandamentului Suprem la război. În cadrul protocolului de stat este numit comandant al gărzii de onoare, funcţie inaugurată cu ocazia vizitei oficiale a primului ministru al Italiei Giullio Andreotti, căruia îi prezintă raportul pe aeroportul Otopeni. Impreună cu unitatea sa urmează procesul de pregătire specială anticomando şi antiteroristă cu specialiştii din cadrul Brigăzii Antiteroriste, nou înfiinţată în 1976. Participă cu toate efectivele, timp de 2 luni la eliminarea efectelor dezastrului produs de cutremurul din 4 martie 1977, operând la Continental, Casata, Nestor, Lizeanu şi sediul M.Ap.N. din Valter Mărăcineanu. Pentru abnegaţie şi spirit civic deosebit este avansat în mod excepţional la gradul de căpitan.
  • Ofiţer 2 în Biroul 1 Operaţii din Secţia Operaţii a Direcţiei Operaţii din Marele Stat major (1978-1981); In urma rezultatelor excepţionale obţinute la Inspecţia ministrului apărării naţionale din primăvara anului 1978, este promovat direct la Marele Stat Major, în cadrul Biroului 1 operaţii. În această funcţie exercită atribuţii directe de coordonare a trupelor de grăniceri, a unităţilor operative ale ministerului de interne şi a gărzilor patriotice pentru care elaborează planurile de acţiune şi cooperare. Este nominalizat în colectivul restrâns de operatori direcţionali pentru forţele Tratatului de la Varşovia şi participă la toate aplicaţiile de Bloc desfăşurate pe teritoriul naţional. Urmează cursurile postuniversitare intesive de 10 luni cu scoatere parţială din producţie (3 luni) ale Institutului Central de Conducere şi Informatică unde se specializează, alături de alţi tineri ofiţeri, în teoria conducerii sistemelor şi modelarea matematică a deciziei militare. Este numit şef de proiect pentru elaborarea, proiectarea şi implementarea sistemului informatic al evidenţei stării operative a armatei, STAROP pe care îl pune în funcţiune în anul 1980 prin ordin al ministrului apărării naţionale. Ca urmare a proiectării codului unic de secretizare a hărţilor de scări diferite şi programului de repartiţie automată a frecvenţelor la război, este brevetat ca inventator, calitate recunoscută în 1983. Este numit direcţional al zonei de operaţii de Sud Est (Dobrogea) şi coordonator al proiectului de pregătire a apărării generalizate în reduitul Munţilor Carpaţi şi luptei de rezistenţă urbană. În anul 1980 participă nemijlocit la restructurarea Forţelor Armate Române, de la două la patru armate, ca urmare deteriorării relaţiilor cu Uniunea Sovietică şi intenţiei declarate a României de a se retrage din Tratatul de la Varşovia. Pe timpul unei misiuni secrete pe spaţiul Transilvaniei, imediat după încetarea din viaţă a Preşedintelui URSS, Leonid Brejnev, intră în conflict cu reprezentanţii Consiliului Politic Superior al Armatei care, prin superficialitate şi diletantism, puneau în pericol misiunea. Timp de 4 luni este cercetat de o comisie reunită a M.St.M. şi CPSA iar în final i se reproşează doar lipsa de tact. La solicitarea sa ofiţerul este mutat la trupe, prin ordin al Şefului M.St.M., general colonel Milea Vasile.
  • Şef de stat major la Regimentul 2 Mecanizat (1981-1985);
    Este perioada cea mai dificilă din punct de vedere profesional a carierei sale. Pune în aplicare majoritatea proiectelor la care a lucrat la Marele Stat Major, generează un nou sistem de desfăşurare a mobilizării şi implementează tehnica instruirii intensive prin puncte de instrucţie permanente. La solicitarea de a urma cursul de pregătire pentru comandanţi de regimente i se dă aviz negativ din partea Consiliului Politic al Armatei 1. Este numit comandant al primei formaţiunii de MLI (maşină de luptă a infanterie) prototip la parada din 1984, sub comanda generalului Paul Cheler şi se implică în apărarea argumentată a acestuia în momentul trecerii sale în rezervă. În toamna aceluiaşi an se opune deschis, la promovarea preferenţială a cadrelor provenite din aşa zisul mediu muncitoresc, cerând aplicarea criteriilor de merit şi a valorii profesionale individuale. Demască mecanismul insidios al fabricării originilor sănătoase prin implicarea nemijlocită a unor activişti de partid. Drept consecinţă, la solicitarea secretarului CPSA, generalul Ilie Ceauşescu, este schimbat din funcţie şi transferat la Divizia 1 Mecanizată.
  • Ofiţer 2 la şeful de stat major al Diviziei 1 Mecanizată (şef de stat major anexa „D”), (1985-1987); În această funcţie execută activităţi specifice de stat major şi se implică în fundamentarea concepţiilor unor aplicaţii tactice cu trupe, de mare amploare. Cea mai importantă misiune a fost îndeplinită din ordinul Şefului M.St.M. ca şef de grup operativ integrat, timp de 6 luni, pentru întocmirea planurilor de apărare nemijlocită a unităţilor de radiolocaţie şi restructurarea compunerilor de luptă a Gărzilor Patriotice din Transilvania.
  • Şef Birou Operaţii al Diviziei 1 Mecanizată, (1987-1989);
    Conduce şi consacră sistemul de desfăşurare a aplicaţiilor tactice şi tactic-operative în timp real. Implementează sistemul de evidenţă a personalului la alarmă şi mobilizare cu distribuirea automată a efectivelor pe misiuni de luptă. Concepe 18 aplicaţii cu trupe şi dublă partidă, dezvoltă tehnicile de pregătire de luptă şi propune, prin raport la M.St.M, reducerea stagiului militar la 1 an cu eliminarea muncilor prestate de militari în economia naţională. Imediat după aceasta este schimbat din funcţie fără nici o explicaţie.
  • Şeful cercetării (informaţiilor) Diviziei 57 Tancuri, (august 1989 – martie 1990);
    Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc în acestă funcţie care i-a permis o bună informare asupra situaţiei reale din zona de responsabilitate şi din ţară. La comunicatul privind sinuciderea ministrului Vasile Milea afirmă că „este deja prea mult” şi imediat este izolat cu pază înarmată în propriul birou, din ordinul secretarului consiliului politic al diviziei. Este eliberat la primirea indicativului „Rondoul 36” şi trimis să întoarcă tancurile R.22 Tc în cazarmă. Dupa apariţia primelor victime din noaptea de 22-23 decembrie este numit comandant al dispozitivului de apărare şi intervenţie a întregii zone de responsabilitate militară. După nominalizarea generalului Nicolae Militaru ca ministru al apărării şi aducerea din rezervă a unui grup de 42 de generali prosovietici, iniţiază mişcarea de democratizare a armatei şi elaborează un program-platformă în 25 de puncte. Grupul de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei (GIDA) cuprindea comandanţii şi şefii de stat major din principalele unităţi operative din Capitală iar la platforma program au aderat în 10 zile peste 5000 de militari, cadre active şi trupă. La 12 ianuarie 1990 ca urmare a refuzului deschis de a acţiona cu subunităţile de intervenţie în piaţa Palatului Victoria pe momentul binecuscutei scene a tancului şi istoricei interpelări „cine eşti dumneata domnule Iliescu şi ce ai făcut în ultimii cinci ani”, este arestat, împreună cu tot grupul de lideri GIDA din ordinul generalului Militaru şi încarcerat la arestul Garnizoanei Bucureşti. După ancheta în regim excepţional executată de un complet de procurori militari conduşi de maiorul Dan Voinea, în dimineaţa zilei de 13 ianuarie este eliberat împreună cu tot grupul de ofiţeri superiori.
    La 18 februarie, după lovitura asupra Palatului Victoria şi ocuparea acestuia de grupuri paramilitare, primeşte ordin din partea noului ministru al apărării, generalul Victor Atanase Stănculescu, să elibereze clădirea. Misiunea este îndeplinită cu forţele speciale avute la dispoziţie. În perioada 18.02 – 20.03 1990 este numit Comandant militar al Palatului Victoria. În această calitate a negociat cu liderii primei mineriade de amploare la 19 februarie când a restabilit regulile de ordine publică. Tot acum ia contact cu liderii Comitetului de Democratizare a Armatei, constituit la Timişoara, care lucrau nemijlocit cu viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu, şi reuşeşte unificarea celor două grupări sub denumirea de „Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei” (CADA). Ca lider al mişcării participă la discuţiile cu primul ministru Petre Roman de la 1 martie 1990. Din ordinul Preşedintelui CPUN Ion Iliescu, în ziua de 20 martie întră în grupul de criză şi se deplasează cu avionul la Târgul Mureş. După primele ciocniri violente, rămas singur, reuşeşte cu dificultate să separe cele două părţi aflate în conflict, iar cu ajutorul trupelor de paraşutişti sosite în noaptea de 20-21 martie, realizează pe deplin dezangajarea zonei. Este rănit la picior şi suferă arsuri de gradul 2 pe braţul drept. Este rechemat la Bucureşti în dimineaţa zilei de 21 martie.
  • Director în Serviciul Român de Informaţii, Diviziunea III, (1990);
    După constituirea, la 26 martie 1990, a Serviciului Român de Informaţii, la propunerea ministrului apărării şi cu aprobarea Preşedintelui CPUN este detaşat şi numit Director al Diviziunii de Contraspionaj. Reface structurile operative pe spaţii şi pune bazele noii metodologii a muncii specifice. Sesizează organele noii puteri de stat asupra pregătirii unor acţiuni periculoase la adresa stabilităţii sociale. Pe baza datelor şi informaţiilor avute la dispoziţie, se opune categoric evacuării prin forţă a demonstranţilor din Piaţa Universităţii. Opoziţia sa fermă îl plasează în coliziune ireconciliantă cu Directorul SRI, Virgil Măgureanu care învederează lipsa de loialitate faţă de noua instituţie prin menţinerea colaborării cu Direcţia de Informaţii a Armatei. Sesizează tendinţa de recuperare a structurilor şi vechilor angajaţi ai securităţii politice şi raportează ierarhic primului ministru, de la care nu primeşte nici un sprijn concret. La 27 iulie 1990 solicită încetarea detaşării şi începând cu 14 septembrie se înapoiază în structurile M.Ap.N.
  • Ataşat militar aero şi naval al României în Regatul Hashemit al Iordaniei (1991-1992);
    Invazia Kuweitului de către Irak a impus prezenţa diplomatică militară în zona limitrofă şi imediat accesibilă conflictului. Este nominalizat pentru acestă misiune de către ministrul apărării. După o pregătire specială de 4 luni, la 20 decembrie 1990 pleacă la post, fiind însoţit de consilierul politic al ambasadei din Amman. Preia noul post la 25 decembrie 1990 pe care îl ţine operaţional, cu maxim de eficienţă informativă, până la primirea ordinului de desfiinţare, la 25 decembrie 1992. Se întoarce în ţară la 1 ianuarie 1993.
  • Şef al cursurilor postacademice din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (1993-1995);
    Funcţie de tranziţie post-misiune timp în care începe un nou parcurs al pregătirii sale profesionale. Urmează cursurile Colegiului de Studii Strategice de Securitate şi Economii de Apărare ale Centrului European de Securitate „George C. Marshall” din Germania, sub auspiciile Congresului S.U.A. Elaborează cursul „Studii de geopolitică aplicată” şi publică lucrarea „O posibilă soluţie”. În ianuarie 1995 este trimis special al ministrului apărării naţioale la Washington unde, pe baza mandatului primit, poartă discuţii pe tema aderării României a NATO, cu senatorul de Arizona John Mc. Cain, preşedinte al Intercomitetului pentru Apărare, cu Joseff Nay, secretar adjunct al apărării, cu ambasadorul Shifter, consilier al preşedintelui SUA şi membru al Consiliului Securităţii Naţionale, şi cu Daniel Friedman, director pentru Europa de Est din cadrul aceleaşi structuri.
  • Şeful (Decanul) Colegiului de Război (1995-1997);
    Restructurează radical curiculla de învăţământ şi introduce procedeele învăţământului aplicat. Emite caietele de sarcini şi impune, prin decizia Senatului Universităţii Naţionale de Apărare, cursul obligatoriu de managemenet operaţional. Predă cursurile: „Teoria scenariilor – construcţie şi decriptare”, „Geopolitică în mişcare – de la Războiul Rece la Pacea Fierbinte”, „Tehnica loviturilor de stat – contracarare” după Curtio Malaparte, şi „Managementul operaţiunilor multinaţionale şi interaliate”. Susţine conferinţe magistrale la Colegiul Naţional de Apărare. Este nominalizat pentru a participa la susţinerea examenuli pentru accederea la gradul de general pe care îl promovează cu cea mai mare notă (9.77).
  • Comandant Corp Armată (1997-2000), Corpul 10 Armată, Iaşi;
    Preluarea comenzii C 10 Armată „Ştefan cel Mare şi Sfânt” s-a făcut pe fondul schimbării politice din România după alegerile din 1996. Abordarea directă a reformelor i-a permis introducerea unor noi tehnici de lucru însuşite pe timpul studiilor din străinătate. Trece la reorganizarea unilaterală a comandamentului, schimbă metodica aplicaţiilor, reconfigurează termenii de interoperabilitate şi generalizează instrucţia profesionalizată. Proiectează sistemul de cercetare teritorială şi supraveghere a zonei de interes strategic. Din iniţiativa sa, consiliile municipiilor reşedinţă de judeţ din zona de responsabilitate a C 10 A aprobă instituirea „Pieţei Tricolorului” şi desfăsurarea publică a ceremonialelor ocazionate de Ziua Naţională a Drapelului. Concepe şi, cu aprobarea Mitropoliei Moldovei, introduce ceremonialul Jurământului Militar Sacralizat. Reface din temelii şi redă patrimoniului naţional cea dintâi capelă militară din Moldova (1838). Renovează şi termină consolidarea Cazărmii Mari din Copou care primeşte simbolic denumirea de „Palatul Oştirii”. Impreună cu primarul oraşului reconstituie mormântul Eroului Necunoscut şi şi aprinde flacăra veşnică în incinta bisericii Sf. Nicolae, ctitorie a savantului Nicolae Iorga.
  • Şeful Statului Major General (2000 până la 31 octombrie);
    A fost numit în funcţie de Preşedintele României contrar refuzului său deschis. A aplicat cu rapiditate proiectul predecesorului său de reformă a organismului militar introducând şi majoritatea iniţiativelor avute pe timpul comenzii la corpul de armată. Lansează conceptul reformei structurale cu care responsabilii NATO se declară de acord, în condiţiile respectării tratatului privind Controlul Armelor Conveţionale în Europa. Organizează, prin implicare directă, aplicaţiile strategice cu participare internaţională şi restructurează forţele terestre pe corpuri teritoriale. Elaborează şi emite ordin de intrare în vigoare pentru 7 regulamente militare de bază, ocazie cu care legiferează jurământul sacralizat. A primit vizitele oficiale a Comandantului Comandamentului Suprem Aliat din Europa, în persoana generalilor William Clark şi Joseff Ralston, ocazii cu care i s-au confirmat certitudinele privind accederea României în structurile euroatlantice. A conferenţiat la Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale şi la Institutul Naţional de Securitate din Washington pe tema Sistemului European de Securitate Integrată.
    În CSAŢ susţine consecvent neangajarea politică partizană a armatei şi atrage atenţia asupra unor grave vulnerabilităţi provocate de către chiar factorii decidenţi politici. Pledează pentru recuperarea resursei umane disponibilizate şi susţine asocierea militarilor in rezervă. Intervenţia unor grupuri de interese vizate şi comunicarea deficitară cu Preşedintele României, îl determină să demisioneze la 31 octombrie.
  • Directorul Centrului de Studii Strategice de Securitate (nov. 2000-iunie 2001).
    Pune bazele CSSS configurându-i identitatea în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare. După comemorarea Mareşalului Ion Antonescu în calitatea sa de ctitor al bisericii Sfinţii Constantin şi Elena, este acuzat de implicare politică. Refuză compromisul propus de ministrul apărării şi cere trecerea în rezervă. I se aprobă imediat, încheind astfel o carieră militară de 33 de ani.
  • Deputat ales în circumscripţia nr. 3, judeţul Argeş (dec. 2020 – prezent)

 

 

ACTIVITATE ŞI FUNCŢII POLITICE

 

  • Până în 1989, membru de partid, fără funcţii politice;
  • 1990-2002 – fără de partid
  • 2002 – 16.03 – 11.05 – Preşedintele Consiliului Naţional al Partidului Unităţii Naţiunii Române;
  • 2002 – 2006 Preşedintele Partidului Unităţii Naţiunii Române. Preia partidul într-o situaţie critică după ce acesta fusese desfiinţat în anul 2000 ca urmare a constituirii alianţei politice făcută cu Partidul Naţional Român condus de Virgil Măgureanu. Restructurează partidul şi îi reconsideră doctrina formulând opţiunea naţional democrată. Reuşeşte reînfiinţarea a 36 de filiale judeţene, reînscrie partidul conform noii legi, cu 54431 semnături, şi participă la alegerile locale şi parlamentare din 2004, clasându-se pe locul 3 sub linia partidelor parlamentare. Ca urmare a deciziei politice a Biroului Permanent din 17 decembrie 2005 pregăteşte Congresul Extraordinar şi realizează comasarea cu Partidul Conservator la 12 februarie 2006.
  • 2006-2007, aprilie, Vicepreşedinte şi membru al Biroului Politic al Partidului Conservator.
  • 2007-2017 , independent, fără apartenenţă politică de partid.
  • 2017, împreună cu un grup de generali în rezervă fondează Partidul Neamul Românesc şi pune bazele doctrinei naţional-românismului.

 

 

ALTE FUNCŢII ŞI ACTIVITĂŢI

 

  • Membru fondator al Fundaţiei „Pro Patria”, al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare, al Asociaţiei Euro-Atlantice „Manfred Worner”, al Asociaţiei „Mişcarea Naţională Română”, al Asociaţiei „Grupul de Iniţiativă şi Reflecţie”;
  • Vicepreşedinte al „Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” şi secretar al „Congresului Spiritualităţii Româneşti”;
  • Este membru fondator şi primul Preşedinte de Onoare al Asociaţiei „George C. Marshall – România” din anul 2000;
  • Redactor şef al Revistei „STRATEGII XXI” în perioada 1996-1999.
  • Referent ştiinţific al Editurii Uranus pentru colecţia Marcheting Istoric.
  • Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, colaborator permanent al ziarului CERTITUDINEA.

 

 

LIMBI STRAINE

 

  • Engleza – scris şi vorbit, foarte bine;
  • Franceza – scris şi vorbit, bine;
  • Germana – scris şi vorbit, bine;
  • Rusa – satisfăcător.

 

 

ACTIVITATEA ÎN SOCIETATEA CIVILĂ CA OM AL CETĂŢII

 

După trecerea în rezervă, la 07.06 2001 rămâne dedicat convingerilor sale patriotice şi aderă la Mişcarea Naţională constituită din iniţiativa unor personalităţi pregnante ale vieţii culturale şi politico-sociale a României precum dramaturgul Paul Everac, criticul literar Mihai Ungheanu, ambasadorul României la Vatican, Gheorghiu Pancraţiu, sociologul Dumitru Cristea, profesorul universitar Victor Crăciun, ambasadorul Ion Budura şi alţii asemenea lor. O influenţă covârşitoarea va avea asupra evoluţiei sale viitoare cooptarea în cadrul Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni al cărui revitalizator şi lider necontestat a fost regretatul academician şi profesor universitar, Victor Crăciun.
Convins că alăturată unei evoluţii social economice precare, viaţa politică românească nu oferă o garanţie suficientă identităţii noastre ca popor, se angajează fără menajamente în toate acţiunile cultural-spirituale ale Ligii, mai apoi şi ale Congresului Spiritualităţii Româneşti pentru a promova acţiunile directe, proactive şi vizibile ale culturii naţionale, îndeosebi cele legate de unitatea etnică şi spirituală a poporului român de pretutindeni. Astfel, pe parcursul a mai mult de 10 ani de prezenţă în conducerea Ligii, generalul din rezerva Armatei României a devenit soldatul necruţător luptător pentru apărarea simbolurilor naţionale, a personalităţilor atacate banditesc şi vulgar de pretinşi intelectuali aserviţi propagandei antiromâneşti.
Timp de cinci ani în discursurile sale de Ziua Luceafărului Eminescu a atras atenţia asupra indiferenţei indusă a autorităţilor faţă de un eveniment de semnificaţie naţională acuzându-le deschis că „Eminescu a fost scos din cartea de protocol a dirigenţilor zilei şi substiutit fraudulos cu numele maneliştilor sau ridicole ranguri regeşti ale unei etnii conlocuitoare”.
A cerut în acest cadru public consacrarea zilei de 15 ianuarie ca Zi Naţională a Culturii Românilor, solicitare preluată în cele din urmă de Academia Română prin distinsul academician basarabean Mihai Cimpoi şi votată în unanimitate la 15 ianuarie 2012.
Iar celui care l-a etichetat pe Eminescu ca fiind „cadavrul din debaraua” culturală a românilor, şi a căror limbă nu este bună „decât de înjurat”, i-a dedicat memorabila filipică „Pata-pe-Veci a culturii românilor” în faţa Ateneului Român, metaforă preluată sub anatemă de către toţi patrioţii români. Tot cu această ocazie lansează Manifestul Civic ”A treisprezecea Zodie” ca replică severă dată detractorilor culturii naţionale şi elementelor manifeste antiromâneşti. În anul 2012, se alătură unui grup de patrioţi români din Braşov condus de profesorul Liviu Pandele şi constituie Ordinul Militar ”Sfânta Maria” Creştin Ortodox, cu drept de uniformă şi insemne, Ordin cu vocaţie identitară, românesc, pământean şi neatârnat! Suveranismul Ordinului se reclamă din cele trei surse unice: Drapelul Tricolor, Imnul Naţional şi Constituţia României.
Activismul său unionist, sprijinirea ideatică a acţiunilor din Republică Moldova consacrate zilei Limbii Române, manifestările ştiinţifice prilejuite de Congresele Internaţionale de Eminescologie, promovarea conceptului de cercetare ştiinţifică nou definit „eminescientica”, discursurile şi comunicările ştiinţifice susţinute în cadrul Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, participarea la acţiunile veteranilor de pe Nistru, şi multe altele asemănătoare i-au adus recunoaşterea autorităţilor de la Chişinău fiind decorat de preşedintele REPUBLICII MOLDOVA cu Medalia „Mihai Eminescu” nr 166 din 15 ianuarie 2010 şi decorarea cu medalia „DIMITRIE CANTEMIR” de către Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova la 3 septembrie 2012.
Pe linia recuperării adevărurilor istorice a originilor noastre ancestrale este un promotor fervent al ideii preeminenţei identităţii culturale traco-daco-româneşti faţă de susţinerile nerealiste ale unor istorici autohtoni precum şi a unor afirmaţii etnopartizane străine.
Ca membru permanent al Congresului de Cultură şi Civilizaţie Veche Daco-Română, din anul 2000, a preluat şi condus secţia de civilizaţie şi spiritualitate dacică a Congresului Spiritualităţii Româneşti, din care poziţie a participat la comemorarea unor mari evenimente astfel: 1900 de ani de la încheierea războaielor daco-romane (Alba Iulia, Cladova-Serbia, Chişinău, Cernăuţi, Turnu Severin, Iaşi, Constanţa-Adam Clisi, 2006), 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian, (Bucureşti-Roma, 2013), turnarea în bronz şi inugurarea bustului statuar a lui Decebal (1 decembrie 2013) în localitatea Zlatna, vechiul Ranistorum, unde lui Traian, la 13 mai 106, i s-a adus capul şi mâna dreaptă a regelui dac cu care prilej, în discursul public a spus: ”Tu, Rege Decebal, care ai poruncit poporului tău, iată, poporul tău urmaş îţi porunceşte ţie, astăzi: apără drumurile aurului nostru!” interpretat ca un mesaj ultimativ celora care vor să înstrăineze marile noastre zăcăminte de la Roşia Montană.
A lansat şi consolidat ştiinţific conceptul teosofic al UNITEISMULUI DACIC ca sursă transcendentală a religiilor monoteiste şi a instituit ȘCOALA HIPERBOREANĂ în cadrul căreea a susţinut conferinţe itinerante de istorie şi identitate protoromână.
Alte funcţii şi activităţi: Este Membru fondator al Fundaţiei „Pro Patria”, al Fun¬daţiei Colegiului Naţional de Apărare, al Asociaţiei Euro-Atlantice „Manfred Wörner”, al Asociaţiei „Mişcarea Naţională Română”, al Asociaţiei „Grupul de Iniţiativă şi Reflecţie”; Vicepreşedinte al „Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” şi secretar ştiinţific al „Congresului Spiritualităţii Româneşti”din anul 2003; Este membru fondator şi primul Preşedinte de Onoare al Asociaţiei „George C. Marshall – România” din anul 2000; Redactor-şef al Revistei „STRATEGII XXI” în perioada 1996-1999; Senior editor al revistei „Lumea sub Lupă”. A elaborat conceptul R.I.S.C. în cadrul Ligii Culturale Române care reprezintă ”Rezistenţa Identitară prin Spirit şi Cultură” a românilor în condiţiile existente ale globalismului uniformizator.
Lucrări publicate: „O posibilă soluţie – Scurt tratat sistemic asupra unei strategii a dezvoltării şi securităţii României” 1993; „Relaţia politică-strategie” – eseu, 1996; „România Moluscă” – douăsprezece discursuri publice despre Starea Naţiunii, 2012; „Naţionalismul şi Europa Naţiunilor – Patologia Civilizaţiei Europene”, 2017; Coautor la ”Tratatul de Știinţă Militară, vol I”, 2001; A asigurat referenţiale ştiinţifice ale cărţilor publicate în editura Uranus :”Hiperboreii şi Zamolxismul” de Branislav Stefanoski – Al Dabija, 2013;”Argumente pentru rescrierea istoriei europene” de Carlo Troya, 2015; ̶ 1;Cărţile Geţilor” de Nicolo Zeno, 2017;
Autor a sute de articole, monografii, recenzii, prefaţări, comunicări ştiinţifice şi conferinţe interne şi internaţionale precum şi al conceptelor doctrinare ale naţional-românismului de factură conservator-creştină preluată de Mişcarea Naţională ”Neamul Românesc” devenită partid politic din anul 2018.
În lucru sau sub tipar:
„Tratat teosofic. Unica imposibilitate şi cele trei limite ab¬solute”;
„Managementul resurselor în instituţiile de forţă”;
„Comuni¬carea informală în situaţii de criză”;
„Gnoza Kogaion şi Legile lui Zamolxe. Iniţierea în cele patru case ale vieţii”,
”Războiul care te priveşte! sau Epoca primitivă a ultimei Civilizaţii tehnologice”;
”Tratat de Arhitectură Socială – Noua şi Dreapta Rânduială”; ”Europa în care cred. Europa Noastră”